Se afişează postările cu eticheta Surse de alimentare. Afişaţi toate postările
Se afişează postările cu eticheta Surse de alimentare. Afişaţi toate postările

Variatoare de tensiune

    La alegerea unei scheme de variator de tensiune, constructorul amator oscilează adeseori intre cele două elemente active de bază - tiristor sau triac - hotărându-se cu greu pentru care anume să opteze. Un atu important al triacului il constituie, desigur, bidirecţionalitatea sa, adică faptul că, pentru o tensiune alternativă aplicată circuitului terminal 1 - terminal 2, el poate fi adus În conducţie pe parcursul ambelor semialternanţe (pozitivă şi negativă) . In cazul tiristorului obişnuit (unidirecţional), pentru a putea folosi ambele semialternanţe ale tensiunii alternative, aceasta trebuie in prealabil redresată bialternanţă, de obicei in punte, ceea ce constituie o piesă de putere in plus (gabarit suplimentar, cost suplimentar).
   Ca dezavantaj major al triacului in comparaţie cu tiristorul trebuie amintită insă sensibilitatea lui in general mai scăzută in ceea ce priveşte curentul de amorsare de poartă, dar şi faptul că această sensibilitate este uneori destul de pronunţat diferită de la un "cadran" de funcţionare la altul. De pildă, printre triacele uzuale de 10 A găseşti cu greu exemplare care să aibă curentul de amorsare de poartă sub 20-30 mA (şi asta in cadranul 1, unde sensibilitatea este maximă!), pe când intre tiristoare de aceeaşi putere poţi găsi frecvent exemplare cu amorsarea de poartă la sub 10 mA, chiar sub 5 mA.
   Fără indoială , această particularitate avantajează net tiristorul, uşurând realizarea circuitului de comandă a porţii, unde se pot folosi astfel componente de disipaţie termică (putere) mai mică, implicit mai puţin voluminoase şi mai ieftine. Faţă de acest avantaj, necesitatea suplimentară a unei punţi redresoare devine acceptabilă, mai ales că la ora actuală se poate procura o punte performantă (de pildă , de 8A/1000 V) la preţul echivalent al... câtorva felii de salam, respectiv al unei felii de carne. Tocmai de aceea vă prezentăm două scheme practice de astfel de variatoare.
    Pentru inceput, in figurile 1 şi 2 este dată schema bloc a variatorului respectiv, unde CCP reprezintă circuitul de comandă a porţii. Cele două scheme diferă doar prin "poziţia" ocupată in montaj de consumatorul Rs, adică " rezistenţa de sarcină" a variatorului: in figura 1, Rs este alimentat cu tensiune alternativă, . fiind conectat in diagonala de intrare a punţii redresoare PR, iar in figura 2, Rs este alimentat in tensiunea redresată bialternanţă (in "continuu"), fiind conectat in diagonala de ieşire a punţii. Diferenţa poate să nu pară semnificativă - şi nici nu este, atunci când consumatorul Rs il reprezintă un element de iluminare, de incălzire ş.a .m.d , care funcţionează la fel de bine in tensiune alternativă ca şi in tensiune continuă pulsatorie - dar ea devine esenţială in alte aplicaţii specifice, exclusiv de curent alternativ, respectiv de curent continuu. În ambele cazuri, circuitul de comandă a porţii (CCP) se alimentează din tensiunea redresată , el putând fi, in funcţie de exigenţele consumatorului Rs şi de plaja de reglaj dorită, unul , simplu , cu defazare, ca in figura 3, sau un circuit de comandă in fază, ceva mai complicat, ca in figura 4.
Schema din figura 3 este binecunoscută , având largă răspândire in aplicaţiile de consumatori "universali", nepretenţioşi, cum ar fi corpurile de iluminat, reşourile, radiatoarele sau alte dispozitive de incălzire - ca de pildă ciocanele electrice de lipit, fierbătoarele electrice etc. - mai ales că aici se pune, de obicei, problema reducerii cu cel mult 50-60% a puterii de funcţionare faţă de puterea maximă nominală, deci nu este vorba de o "acoperire" totală a plajei tensiunii de alimentare, in speţă a tensiunii de reţea. Aşa cum precizam in introducere, pentru astfel de consumatori "universali" conectarea se poate face la fel de bine in circuitul de curent alternativ (As, bornele a-b), ca şi in cel de tensiune continuă pulsatorie (R's, bornele a'-b', bineînţeles, priza (Rs sau R's) nefolosită fiind scurtcircuitată in prealabil. Elementele principale ale circuitului (puntea redresoare, tiristorul, siguranţa fuzibilă) se aleg in funcţie de puterea maximă dorită , care poate fi În cazul de faţă de până la circa 600 W, cu o siguranţă siguranta de 3-4 A (dar care poate fi extinsă uşor până la 1 kW). Puntea redresoare indicată, PRKBU8M, este de 8A/1000 V, deci cu radiator adecvat se poate conta pe un curent maxim redresat de 3-5 A fără incălzire periculoasă. Tiristorul Th, de tip KY202H, este de 10 A/400 V, deci, la rândul lui, pe radiator adecvat, ne poate oferi fără probleme 3-5 A. De fapt, problema - căci există! - este doar in ceea ce priveşte gabaritul radiatoarelor termice, la curenţi mai mari de 2-3 A. Circuitul de comandă a porţii, cu defazare prin condensatorul C 1, nu necesită reglaje deosebite, decât tatonarea experimentală a valorii lui R 1, in funcţie de sensibilitatea de poartă a exemplarului de tiristor folosit, in plaja orientativă 0,5-5 kQ şi , eventual, a valorii potenţiometrului P1 (100-150 kQ ) şi a rezistenţei de limitare A2. Condensatorul C1 va fi cu izolaţie pentru minimum 50 V. Cu valorile indicate in schemă, pentru o sarcină de probă de 200 W, s-a obţinut o plajă de variaţie a tensiunii la bornele lui As de la circa 70- 75 V până la 220 V. Cea de a doua schemă propusă - figura 4 - nu am mai intâlnit-o ca atare, dar ea nu reprezintă decât o variantă " logică" a schemei precedente, respectiv prin inlocuirea circuitului de comandă a porţii printr-un oscilator cu TUJ, adică prin trecerea de la comanda prin defazare la comanda "in fază" . Această modificare, niţel mai complicată dar - după cum sperăm să vă convingeţi personal prin experimentare - extrem de profitabilă, are un singur "cui ": alegerea/procurarea unui rezistor A 1, cu valoarea rezistenţei orientativ in plaja 6,8-20 kQ , cu o putere de disipaţie suficient de mare pentru a funcţiona "cald", dar nu excesiv de "fierbinte". La nevoie se poate apela şi la un mic radiator termic, sau chiar se poate face apel la o combinaţie serie de două-trei rezistoare, cu rezistenţa serie echivalentă şi cu puteri de disipaţie corespunzător reduse. Limita plajei de variaţie se stabileşte prin tatonarea experimentală a valorii lui A2. Cu valorile pieselor indicate, pentru o sarcină As de maximum 600 W (şi cu o siguranţă Sig. de 3-4 A), s-a obţinut experimental o plajă de variaţie practic "totală" .
Şi in acest caz, aşa cum se indică pe schemă, consumatorul As se poate conecta, in funcţie de "natura" (exigenţa) lui, fie in circuitul de tensiune alternativă (bornele a-b, cu bornele a'-b' scurtcircuitate). fie in circuitul de tensiune continuă (a'b', cu bornele a-b scurtcircuitate). În afară de plaja extinsă de reglare a tensiunii - practic "totală"această variantă de variator cu comanda "in fază" mai prezintă şi avantajul preţios de a putea comanda, intre bornele a-b, cu bornele a'b' scurtcircuitate, inclusiv varierea tensiunii in primarul unui transformator de reţea cu puterea maximă de cca 600 W. In nici un caz primarul transformatorului nu se va conecta la bornele a'-b', unde tensiunea continuă pulsatorie (mai precis, componenta continuă a acesteia) i-ar "arde" in scurt timp infăşurarea primară . Aşa cum mi s-a intâmplat şi mie la experimentare - recunosc - din confundarea neatentă a prizelor Rs.şi As. In figura 5 este reamintită dispunerea terminalelor la tiristoarele din familia KY202.

Articol original de fizicianul Alexandru Mărculescu,preluat din Tehnium iunie 2002
Read more ...

Sursa de alimentare pentru amplificatoarele APEX

In articolele anterioarele v-am prezentat doua dintre amplificatoarele audio din seria APEX si anume N10 respectiv AX14.De data aceasta va vom prezenta proiectul complet al sursei de alimentare pentru aceste amplificatoare.Proiectul contine schema electrica a sursei de alimentare,cablajul de imprimat si plantarea pieselor.Nu uitati sa dati click pe imagini pentru marime completa!Va urez succes la construit!
Schema Electrica
Cablaj si plantare piese
Sono.ro
Read more ...